Amintiri din inceputul vietii mele. A doua mea viata.

Iti ghiceam gandurile. Adormeai la mine in brate. Auzeam tonul vocii tale in playlistu` cu Vama Veche. De ce s-a schimbat totul asa brusc? Stiu ca din vina mea, nu vreau sa mi-o repeti iar si iar. Stiu ca mereu am fost eu de vina. Dar acum vreau sa taci. Pentru ca vorbesc cu mine doar. Nu da ochii peste cap! Asculta. Ridici din sparncene, nu? Ai luat obiceiul asta de la mine, mereu ti-am zis asta. Era doar... prea mult pentru mine. Poate ca numai gandul ca am facut 8 luni m-a speriat. 8 luni... Totusi, nu pot sa uit asa usor ce a fost. A fost o iarna... o primavara.. si aproape o vara. Si a fost frumos. Si am pus punct. Nu a fost frumos... dar a fost bine. Plangeam, dar stiam undeva, inauntrul meu ca am facut bine. Tot vina mea a fost la inceput. Eu am inceput, eu am terminat.
Nu mai rade! Cand am rupt`o cu tine nu radeai. Nici nu mai ma priveai in ochi. Si acu avem iar glume amandoi. Ce ironica e viata uneori. Mereu esti suparat pe mine cand ma vezi cu cineva. Si imi pui tot felu` de intrebari, in care faci tot felu` de aluzii. Afla ca te-am iubit. Si stiu ca si tu m-ai iubit, chiar daca nu mi-ai zis-o decat o data, atunci cand ne-am despartit. Poate ca a fost mai mult pentru mine decat daca mi-o ziceai in fiecare zi.
Acu` vrei sa pleci? Da` lucrurile astea le stiai deja. Acum imi dau seama de ce ne-am despartit brusc. Stii ca eu sufar de complexul Peter-Pan?
"Peter Pan nu isi asuma nici macar propriile sentimente. Orice emotie este pusa pe seama celorlalti, el considerand ca cei din jur sunt direct responsabili de traile sale. El se concentraeaza doar asupra proprie-i persoane." Asta e o parte din ceea ce presupune complexul asta. Si chiar asa e. Te inviunuiam pe tine pentru ce simteam (si acum consider ca tot tu esti de vina) , si simteam totul prea intens, atat de intens incat apasa prea greu pe umerii mei.

"Da, frate! Cum sa nu..."

De ce zici asta? Ai idee macar cum e? Habar nu ai! Ma chinui mereu cu indiferenta asta. Crezi ca nu te cunosc , dar se vede pe fata ta ca inca te mai gandesti!

Uita-ma, fraiere! Si gata! Daca tot te crezi asa de tare! Da` fii sigur ca daca eu ti-as sugera sa ne impacam, te-ai impaca iar cu mine!
Iar ridici din spranceana? Indiferentule! Hai sa ne impacam!
Acum de ce nu mai schitezi nimic? Stiam eu, lasule. Macar eu am avut curajul sa iti dau o explicatie, sa iti explic de ce am facut ce am facut. Tu mie nu imi explici niciodata nimic. Da` de ce ma agit atat? Pentru tine? Ha. Ma agit pentru unu care s-a combinat imediat dupa ce ne-am despartit cu altcineva. Hai ca iar mi-am amintit de ce nu vreau sa ne impacam. La revedere!


Se sting luminile. Se trage cortina. Sala se goleste.