Margelele mele negre.

Cunosti sentimentu` ala e care il ai atunci cand ceva e pe punctu de a se termina? Eu il cunosc bine. Si cu fiecare relatie sunt si mai sigura de el, si mai increzatoare in instinctele mele. Toate lucrurile bune au un final. Toate legaturile se termina cu: "trebuie sa iti spun ceva". Toate sfarsiturile te fac sa vrei sa fii tare, astfel incat sa treci peste ele. Poate asta e partea buna, nu?
Mai e si cazul in care, cearta e un fel de refresh , dar cazurile sunt rare. In esenta depinde de cauza certii. La mine cearta, sau starea asta care o am inainte sa se intample ceva, e un fel de morfina. O simt peste tot in pielea mea, simt cum ma ia cu frig, simt tot mult mai intens.
Incep sa ma insele instinctele? Ce aiurea. Cate sentimentalisme. Pentru ce? E mai simplu sa nu pui sentiment. ( vorba lu` Mitz )
Uite scena... tipu` (barman) face un frappe. Prietena lui e la bar. S-au certat, Ea plange.

- Ce faci ma, te-ai certat cu ea?
- Ea s-a certat cu mine.

Nu se uita la ea. Ea plange in contunuare. Ii arunca banii pe bar, ii zice ceva prietenei ei dupa care pleaca.
Bun... atata caz... pentru ce? Daca suntem oameni, asta inseamna ca intotdeauna trebuie sa ne dedicam trup si suflet in orice relatie, ca sa ne deosebim de animale? E absurd, dar inevitabil intr-o luna, o luna si ceva. Parca iti e greu sa dai cu piciorul unei relatii cu cineva cu care te-ai obisnuit. Toate trec, nu toate lasa urme. cele care lasa urme, lasa urme adanci.