Zi de vara pana-n seara

Afara e putin vant, da` e soare. Eu stau si ma holbez la monitor, de parca ar fii un tip bun pe plaja la mamaia. Eh... vremuri frumoase la mare... Da` si mai frumos era asta-vara aici, la mine, pe melagurile mele, sub teiul babutei Veta, parfumat ca in fiecare vara, cand mancam seminte si beam bere, si povesteam cat de idioti eram noi cu ani, luni, saptamani in urma. Mi-e dor de toti tampitii cu care stateam afara pana tarziu in noapte... [pana intr-un final cand se auzea vocea lu` tata: Tediiiiiiii intra-n casa ca mai ai si tu casa!!!]. In fine... autoritatea parintilor nu m-a oprit niciodata sa fac ce am vrut sa fac. Tin minte ca o singura data vara as fi avut nevoie de ajutorul lui, cand eu si cu o foarte buna prietena d` a mea puteam sfarsii violate si taiate bucati si uitate prin stufarisurile crighinii. Dar nici atunci nu i-am cerut ajutorul. Si mai bine am facut, caci eram plecata fara stirea lui.


- 15 ani ai, 15 ani fac! Crezi ca mi-e frica de puscarie?


Eh... vremuri grele. Asa era vara trecuta. Cu soare, dar furtunoasa. A fost o vara fumata, betiva, dansata, carata in spate odata cu gratarele. Vara plansa, rasa, luata in brate si tinuta strans. Acum trebuie sa prind vara asta cat mai repede. Si nu o sa ii mai dau drumul niciodata :)